- asociatív
- adj. m. (sil. -ci-a-), pl. asociatívi; f. sg. asociatívã, pl. asociatíve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
asociatív
Look at other dictionaries:
asociativ — ASOCIATÍV, Ă, asociativi, e, adj. 1. Care aparţine unei asociaţii (4), privitor la o asociaţie; (despre memorie) care evocă imagini prin asociaţie (4). 2. (Despre unele operaţii matematice) Care duce la acelaşi rezultat independent de modul cum… … Dicționar Român
câmp — CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca… … Dicționar Român
disociativ — DISOCIATÍV, Ă, disociativi, e, adj. Care disociază. [pr.: ci a ] – Disocia(t) + suf. iv. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 Disociativ ≠ asociativ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime disociatív adj. → sociativ Trimis… … Dicționar Român
paradigmă — PARADÍGMĂ, paradigme, s.f. 1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părţi de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părţi de vorbire. 2. (înv.) Exemplu, model;… … Dicționar Român
şi — adv., conj. a. adv. (Stă înaintea părţii de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. şi verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai,… … Dicționar Român
